Teologie fundamentala I Problema religiei

Curs Apologetic I	Problema Religiei	20-II-2008

Originea religilei	-natural
	-revelat

Aspecte	vericitatea religiei
	-caracterul de absolut

Religia natural (apare în timp, cu caracter relativ)	-factori psihologici
	-factori sociali

Aspectul vericitii religiei	abordri sociologice
	-abordri psihologice

Caracterul absolut este exclus, deoarece religia are caracter relativ, este aprut în timp.

Religia revelat ( de origine divin), presupune vericitatea ei, existena lui Dumnezeu i caracter absolut.

Teoriile eoluioniste pre-merg pe concepia natural.

Sfera i coninutul religiei

Coninutul, prin înirarea caracteristicilor. Înuiri: n1, n2, n3,...

Cu cât numrul caracteristicilor este mai mare cu atât sfera se micoreaz. Cu cât sfera crete numrul de caracteristici este mai mic.

Max Muler raportarea la o transcenden, reprezint pentru el o religie.

Un aspec obiectiv îl reprezint legtura dinter om i divinitate. Realitatea la care ne raportm este ultim, este un act de credin.

Religia cuprinde suma adevrurilor, a îndatoririlor i a practicilor prin care viaa noastr e îndreptat spre Dumnezeu ca scop ultim.

Avem trei elemente fundamentale ale religiei:

Adevarul crezut

Obligaiile de îndeplinit

Cultul intern (virtuile teologice)

-extern ( practicile, rituri)

Definiia religiei: Relaia omului cu Dumnezeu.

I. Un prim element îl constituie credina în, cu privire la Dumnezeu.

1. Divinitate. (instan suprem, putere creatoare i proniator al lumii - atributele).

2. Transcendent lumii. Mai presus de lume, ontologic.

3. Imanent creaiei. (prezena lui Dumnezeu în creaie).

Deismul, Panteismul, Animismul au fost considerate religii, dar nu sunt religii în mod autentic (concepii, sisteme filosofice).

II. Un al doilea element: omul, cu adoraia (lauda, preamrirea divinitii).

Libertatea, caracteristic a omului i a divinitii, raportat la Dumnezeu i la om.

Omul se afirm spre a elibera caracterul de constrângere al divinităţii.
Responsabilitatea, libertate a omului, libertatea absolută a lui Dumnezeu faţă de om.

Responsabilitatea,
libertate a omului, libertatea absolută a lui Dumnezeu faţă de om.

III. Un al treilea element: cultul divin.

Afirmarea existenei divinitii fr o manifesaere a cultului ne situeaz într-o sfer a metafizicii, nicidecum a religiei. Trirea subiectiv fr a o exprima în cult poate s fie o atitudine etic sau esteteti dar nu religie. Panteitii, deitii si ateii cu toat deosebirea care exost între ei se situeaz pe acelai plan când e vorba de pozia lor religioas; refuz complementul exterior (cultul).

Sub aspect subiectiv definiia religiei: Reprezint actul sufletesc sau dispoziia voluntar prin care omul accept adevrurile de crezut, îndeplinete obligaiile prescrise i aduce lui Dumnezeu cultul i cinstirea ce i se cuvine.

Astfel relaia personal sub forma ei subiectiv ca sentiment religios este colectiv în forma ei de manifestare exterioar. Nu orice devoiune în raport cu ceva deasupra noastr, for, necunoscut, se poate considera religie. Astfel i ateul care se devoteaz unui ideal ar putea fi considerat religios. Nici simpla atitudine fa de divinitate nu înseamn religie (deismul).

Religia cere nu doar ca raportul omului cu obiectul su de cunoatere i adorare s fie trit într-un fel, ci în acelai timp s fie manifestat în exterior sub o form durabil de cult religios.

Etimologia cuvântului religie

Religio (latin).

Cicero (106-43 î.H.) deriv cuvntul religie de la relego, ere (a citi, a medita).

Lactaniu (240-320)- religo, religare (scopul religiei este s lege pe oameni de Dumnezeu). Suntem legai de Dumnezeu cu unirea adevratei....

Fericitul Augustin (354-430)- realigare (a alege din nou dup cderea în pcat a omului în raport cu divinitatea).

Cea mai apropiat deducie etimologic este cea a lui Cicero.

La evrei relaia dintre om i divinitate se exprim prin termenul berit (legmânt).

Originea religiei.

Avem trei teze cu privire la originea religiei.

I. Revelaionism (un act al revelaiei divine).

II. Apriorist (religia este o form aprioric a sufletului omenesc).

III. Histonist (religia este o form derivat, secundar).

I. Religia a fost dat omului i s-a pstrat pe calea revelaiei supranaturale i pe calea revelaiei naturale în religiile pgâne (religiile monoteiste: mozaic, cretin).

II. Fenomen natural sau supranatural constitutiv sau aprioric umanitii, dat odat cu omul i prezent (imanent).

III. Prezena religiei drept un fenomen natural aprut în istorie care a evoluat de la formele simple i areligioase pân la formele complexe (cretinismul).

Fazele religiei sunt: -Animismul

-Tabuismul

-Totemismul

-Politeismul

-Monoteismul

Un factor de trecere de la politeism la monoteism îl reprezint unificarea clanurilor, prin care zeii sun contopii într-o singur divinitate.

IV. Teza psihologist afirm c religia nu ar fi un dat aprioric ci un sentiment derivat la origine din alte semtimente. Conform acestei teze religia este o realitate sufleteasc necontestat, dar exist doar ca fapt sufletesc fr necesitatea unei realiti opbiective, externe, iar realitatea ei de acum nu implic realitatea ei din totdeauna.