Rezultate de Cautare Google:

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Craciun Fericit, La multi ani!


La multi ani, Craciun Fericit, urari de bine, viata lunga si sanatate voua si tuturor celor dragi!

















www.crestinortodox.ro/colinde/colinde-de-craciun


www.crestinortodox.ro/colinde-audio-colinde-craciun

luni, 23 iunie 2008

Daca dati click pe Teologie Fundamentala Cursuri sunteti purtati la cursurile online

Misiologie si Ecumenism

sâmbătă, 14 iunie 2008

Curs Apologetică I Problema Religiei

Curs Apologetică I Problema Religiei 20-II-2008

Originea religilei :

  • -naturală

  • -revelată

Aspecte

  • – velicitatea religiei

  • -caracterul de absolut

Religia naturală (apare în timp, cu caracter relativ)

  • -factori psihologici

  • -factori sociali

Aspectul velicităţii religiei

  • –abordări sociologice

  • -abordări psihologice

Caracterulabsolut este exclus, deoarece religia are caracter relativ, este apărută în timp.

Religia revelată ( de origine divină), presupune velicitatea ei, existenţa lui Dumnezeu şi caracter absolut.

Teoriile eoluţioniste premerg pe concepţia naturală.

Sfera şi conţinutul religiei

Conţinutul, prin înşirarea caracteristicilor. Înşuşiri: n1, n2, n3,...

Cu cât numărul caracteristicilor este mai mare cu atât sfera se micşorează. Cu cât sfera creşte numărul de caracteristici este mai mic.

Max Muler – raportarea la o transcendenţă, reprezintă pentru el o religie.

Un aspec obiectiv îl reprezintă legătura dinter om şi divinitate. Realitatea la care ne raportăm este ultimă, este un act de credinţă.

Religia cuprinde suma adevărurilor, a îndatoririlor şi a practicilor prin care viaţa noastră e îndreptată spre Dumnezeu ca scop ultim.

Avem trei elemente fundamentale ale religiei:

  • - Adevarul crezut

  • - Obligaţiile de îndeplinit

  • - Cultul:

  • – intern (virtuţile teologice)

  • – extern ( practicile, rituri)

Definiţia religiei: Relaţia omului cu Dumnezeu.

I. Un prim element îl constituie credinţa în, cu privire la Dumnezeu.

1. Divinitate. (instanţă supremă, putere creatoare şi proniator al lumii - atributele).

2. Transcendent lumii. Mai presus de lume, ontologic.

3. Imanent creaţiei. (prezenţa lui Dumnezeu în creaţie).

Deismul, Panteismul, Animismul au fost considerate religii, dar nu sunt religii în mod autentic (concepţii, sisteme filosofice).

II. Un al doilea element: omul, cu adoraţia (lauda, preamărirea divinităţii).

Libertatea, caracteristică a omului şi a divinităţii, raportată la Dumnezeu şi la om.

Omul se afirmă spre a elibera caracterul de constrângere al divinităţii.

Responsabilitatea, libertate a omului, libertatea absolută a lui Dumnezeu faţă de om.

III. Un al treilea element: cultul divin.

Afirmarea existenţei divinităţii fără o manifesaere a cultului ne situează într-o sferă a metafizicii, nicidecum a religiei. Trăirea subiectivă fără a o exprima în cult poate să fie o atitudine etică sau estetetiă dar nu religie. Panteiştii, deiştii si ateii cu toată deosebirea care exostă între ei se situează pe acelaşi plan când e vorba de pozţia lor religioasă; refuză complementul exterior (cultul).

Sub aspect subiectiv definiţia religiei: Reprezintă actul sufletesc sau dispoziţia voluntară prin care omul acceptă adevărurile de crezut, îndeplineşte obligaţiile prescrise şi aduce lui Dumnezeu cultul şi cinstirea ce i se cuvine.

Astfel relaţia personală sub forma ei subiectivă ca sentiment religios este colectivă în forma ei de manifestare exterioară. Nu orice devoţiune în raport cu ceva deasupra noastră, forţă, necunoscut, se poate considera religie. Astfel şi ateul care se devotează unui ideal ar putea fi considerat religios. Nici simpla atitudine faţă de divinitate nu înseamnă religie (deismul).

Religia cere nu doar ca raportul omului cu obiectul său de cunoaştere şi adorare să fie trăit într-un fel, ci în acelaşi timp să fie manifestat în exterior sub o formă durabilă de cult religios.

Etimologia cuvântului religie

Religio (latină). Cicero (106-43 î.H.) derivă cuvăntul religie de la „relego”, „ere” (a citi, a medita).

Lactanţiu (240-320)- „religo”, „religare” (scopul religiei este să lege pe oameni de Dumnezeu). „Suntem legaţi de Dumnezeu cu unirea adevăratei...”.

Fericitul Augustin (354-430)- „realigare” (a alege din nou după căderea în păcat a omului în raport cu divinitatea).

Cea mai apropiată deducţie etimologică este cea a lui Cicero.

La evrei relaţia dintre om şi divinitate se exprimă prin termenul „berit” (legământ).

Originea religiei.

Avem trei teze cu privire la originea religiei.

I. Revelaţionism (un act al revelaţiei divine).

II. Aprioristă (religia este o formă apriorică a sufletului omenesc).

III. Histonistă (religia este o formă derivată, secundară).

I. Religia a fost dată omului şi s-a păstrat pe calea revelaţiei supranaturale şi pe calea revelaţiei naturale în religiile păgâne (religiile monoteiste: mozaică, creştină).

II. Fenomen natural sau supranatural constitutiv sau aprioric umanităţii, dat odată cu omul şi prezent (imanent).

III. Prezenţa religiei drept un fenomen natural apărut în istorie care a evoluat de la formele simple şi areligioase până la formele complexe (creştinismul).

Fazele religiei sunt:

  • -Animismul

  • -Tabuismul

  • -Totemismul

  • -Politeismul

  • -Monoteismul

Un factor de trecere de la politeism la monoteism îl reprezintă unificarea clanurilor, prin care zeii sun contopiţi într-o singură divinitate.

IV. Teza psihologistă afirmă că religia nu ar fi un dat aprioric ci un sentiment derivat la origine din alte semtimente. Conform acestei teze religia este o realitate sufletească necontestată, dar există doar ca fapt sufletesc fără necesitatea unei realităţi obiective, externe, iar realitatea ei de acum nu implică realitatea ei din totdeauna.

Teologie fundamentala I Problema religiei

Curs Apologetic I

Problema Religiei

20-II-2008

Originea religilei

-natural



-revelat

Aspecte

vericitatea religiei



-caracterul de absolut

Religia natural (apare în timp, cu caracter relativ)

-factori psihologici



-factori sociali

Aspectul vericitii religiei

abordri sociologice


-abordri psihologice

Caracterul absolut este exclus, deoarece religia are caracter relativ, este aprut în timp.

Religia revelat ( de origine divin), presupune vericitatea ei, existena lui Dumnezeu i caracter absolut.

Teoriile eoluioniste pre-merg pe concepia natural.

Sfera i coninutul religiei

Coninutul, prin înirarea caracteristicilor. Înuiri: n1, n2, n3,...

Cu cât numrul caracteristicilor este mai mare cu atât sfera se micoreaz. Cu cât sfera crete numrul de caracteristici este mai mic.

Max Muler raportarea la o transcenden, reprezint pentru el o religie.

Un aspec obiectiv îl reprezint legtura dinter om i divinitate. Realitatea la care ne raportm este ultim, este un act de credin.

Religia cuprinde suma adevrurilor, a îndatoririlor i a practicilor prin care viaa noastr e îndreptat spre Dumnezeu ca scop ultim.

Avem trei elemente fundamentale ale religiei:

Adevarul crezut

Obligaiile de îndeplinit

Cultul intern (virtuile teologice)

-extern ( practicile, rituri)

Definiia religiei: Relaia omului cu Dumnezeu.

I. Un prim element îl constituie credina în, cu privire la Dumnezeu.

1. Divinitate. (instan suprem, putere creatoare i proniator al lumii - atributele).

2. Transcendent lumii. Mai presus de lume, ontologic.

3. Imanent creaiei. (prezena lui Dumnezeu în creaie).

Deismul, Panteismul, Animismul au fost considerate religii, dar nu sunt religii în mod autentic (concepii, sisteme filosofice).

II. Un al doilea element: omul, cu adoraia (lauda, preamrirea divinitii).

Libertatea, caracteristic a omului i a divinitii, raportat la Dumnezeu i la om.

Omul se afirm spre a elibera caracterul de constrângere al divinităţii.
Responsabilitatea, libertate a omului, libertatea absolută a lui Dumnezeu faţă de om.


Responsabilitatea,
libertate a omului, libertatea absolută a lui Dumnezeu faţă de om.


III. Un al treilea element: cultul divin.

Afirmarea existenei divinitii fr o manifesaere a cultului ne situeaz într-o sfer a metafizicii, nicidecum a religiei. Trirea subiectiv fr a o exprima în cult poate s fie o atitudine etic sau esteteti dar nu religie. Panteitii, deitii si ateii cu toat deosebirea care exost între ei se situeaz pe acelai plan când e vorba de pozia lor religioas; refuz complementul exterior (cultul).

Sub aspect subiectiv definiia religiei: Reprezint actul sufletesc sau dispoziia voluntar prin care omul accept adevrurile de crezut, îndeplinete obligaiile prescrise i aduce lui Dumnezeu cultul i cinstirea ce i se cuvine.

Astfel relaia personal sub forma ei subiectiv ca sentiment religios este colectiv în forma ei de manifestare exterioar. Nu orice devoiune în raport cu ceva deasupra noastr, for, necunoscut, se poate considera religie. Astfel i ateul care se devoteaz unui ideal ar putea fi considerat religios. Nici simpla atitudine fa de divinitate nu înseamn religie (deismul).

Religia cere nu doar ca raportul omului cu obiectul su de cunoatere i adorare s fie trit într-un fel, ci în acelai timp s fie manifestat în exterior sub o form durabil de cult religios.









Etimologia cuvântului religie


Religio (latin).

Cicero (106-43 î.H.) deriv cuvntul religie de la relego, ere (a citi, a medita).

Lactaniu (240-320)- religo, religare (scopul religiei este s lege pe oameni de Dumnezeu). Suntem legai de Dumnezeu cu unirea adevratei....

Fericitul Augustin (354-430)- realigare (a alege din nou dup cderea în pcat a omului în raport cu divinitatea).

Cea mai apropiat deducie etimologic este cea a lui Cicero.

La evrei relaia dintre om i divinitate se exprim prin termenul berit (legmânt).



Originea religiei.


Avem trei teze cu privire la originea religiei.

I. Revelaionism (un act al revelaiei divine).

II. Apriorist (religia este o form aprioric a sufletului omenesc).

III. Histonist (religia este o form derivat, secundar).



I. Religia a fost dat omului i s-a pstrat pe calea revelaiei supranaturale i pe calea revelaiei naturale în religiile pgâne (religiile monoteiste: mozaic, cretin).


II. Fenomen natural sau supranatural constitutiv sau aprioric umanitii, dat odat cu omul i prezent (imanent).


III. Prezena religiei drept un fenomen natural aprut în istorie care a evoluat de la formele simple i areligioase pân la formele complexe (cretinismul).

Fazele religiei sunt: -Animismul

-Tabuismul

-Totemismul

-Politeismul

-Monoteismul

Un factor de trecere de la politeism la monoteism îl reprezint unificarea clanurilor, prin care zeii sun contopii într-o singur divinitate.



IV. Teza psihologist afirm c religia nu ar fi un dat aprioric ci un sentiment derivat la origine din alte semtimente. Conform acestei teze religia este o realitate sufleteasc necontestat, dar exist doar ca fapt sufletesc fr necesitatea unei realiti opbiective, externe, iar realitatea ei de acum nu implic realitatea ei din totdeauna.

Teologie fundamentala I Problema religiei

S-a consumat examenul la Catehetica

S-a cosumat examenul la Catehetica

Pentru generatiile ce vor veni sau pentru cei care vor mai repeta examenul.

Subiete care s-au dat la examen:

1. Terminologia
2. Raporturile Cateheticii cu Omiletica
3. Cateheza Sfintilor Apostoli
4. Cateheza Harismaticilor
5. Mantuitorul Iisus Hristos - Catehumenul Suprem
6. Continutul, locul si metodele de catehizare ale Mantuitorului Iisus Hristos
7. Literatura Catehetica in primele veacuri
8. Catehezele Sfantului Chiril al Ierusalimului, prezentarea generala
9. Catehezele Sfantului Ioan Gura de Aur, prezentarea generala
10. Catehumenatul in secolele IV - V, a doua perioada, din curs
11. Catehumenatul in secolele I - IV, prima perioada, din carte
12. Scoala catehetica din Alexandria
13. Scoala catehetica din Antiohia
14. Etapele redactarii catehezei, elocutio
15. Etapele redactarii catehezei, inventio
16. Mijloace practice de catehizare in Biserica, cateheza
17. Mijloace practice de catehizare in Biserica, buletinul parohial.

miercuri, 11 iunie 2008

Catehetica exmen la ora 9.30 modificat de oblu!

Intrebari pentru Examen Vineri 13.06.2008 ora 9.30 !!!
Cuprinsul

1. Notiuni introductive. Catehetica printre celelalte discipline ale Teolog iei:
- Terminologie, }
- Raportul cu omiletica, } insistat mai mult
- Implicatii actuale.

2. Mantuitorul Iisus Hristos - Mantuitorul Suprem

    • Slujirea invatatoreasca,

    • Continutul invataturilor Sale,

    • Principii,

    • Metode

Optional: Forma si

Metodele de Invatamant.

3. Cateheza in primele veacuri crestine.

    - Cateheza Sfintilor Apostoli,

    - Slujirea Harismaticilor, Todor M. Popescu, Biserica si cultura, Primii didascali crestini pag.81-95 si pag. 110-126

    se insista pe pag. 86,87 Rolul didascalilor

pag. 89,90 Instituirea didascalilor,

pag. 90 Necesitatea didascalilor.

    - Literatura catehetica a primelor veacuri

      - Pedagogul, Clement Alexandrinul,

      - Chiril al Ierusalimului, date generale, autor si opera,

      Catehezele Mistagogice 2,3,4 semnificatia gesturilor si randuielilor din slujba Botezului,

      Ce semnifica intreita scufundare in apa,

      exorcismele, ungerea baptismala pag. 347-359 total 12 pagini,

      - Optional Cateheza 1 Mistagogica .

    • Marele Cuvant Catehetic al Sfantului Grigorie de Nyssa in modul de la curs.

    • De catechisantedis rudibus Fericitul Augustin

    • Perioada catehumenatului

        • impartirea in 3 perioade , s-a facut numai la curs,

4. Scolile catehetice:

    • Alexandria,

    • Antiohia, Catehze baptismale ale Sfantului Ioan Gura de Aur, date generale

5. Capitolul 10 Redactarea si prezenentarea catehezei

    - Etapele redactarea si prezenentarea catehezei

    accent pe etape si planul.

6. Mijloace practice de catehizare in Biserica, cap 9.