pe șenile.
El vine, da, vine direct
dulceațo, la tine.
O, lasă-mă să te iubesc cu trupul meu
pe care mi l-am fost cioplit din pietre,
ori din al treilea cântat mereu
cel de cocoș pe care-l plânse Petre.
Nu te cunosc și nici nu vreau,
dar ca un ochi mă pironește aspră
vorbirea ta de singur zeu
și, și tăcerea dumneavoastră.
O, lasă-mă, să nu mai fii,
să fiu acela care-ți duce
mai înainte ca să-nvii
trupul tău alb, urcat pe cruce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu